Cuvântul problemă ne amintește multora de orele de științe exacte, iar când primeam teme, preferam exercițiile pentru că erau mai ușoare. Diferența dintre ele era că la exerciții aplicam o rețetă exactă, dar trebuia s-o știm. La probleme trebuia să descoperim calea spre soluție, iar uneori nu era una singură.
În management lucrurile nu stau cu mult diferit, suntem confruntați cu situații care au nevoie de o rezolvare, însă, pentru cei responsabili, de multe ori este neclar dacă pentru a găsi o soluție e mai bună o rețetă sau un proces mai complex de abordare care să implice aptitudini de gândire sistemică sau de design sau de rezolvare a problemelor. Și așa cum am văzut de nenumărate ori, oamenii se îndreaptă mai ușor spre a trata liniar cazul, după un model cauză – efect și nu spre a înțelege ansamblul care a condus la acea situație.
Să luăm un exemplu simplu. O echipă de vânzări nu-și face planul într-o lună. Managerul analizează numărul de întâlniri de vânzări, calitatea întâlnirilor, traseele, optimizează ce se poate și așteaptă rezultate mai bune.
La o analiză mai atentă ar putea reieși că acest lucru s-a mai întâmplat și în alte luni. Numărul și calitatea vizitelor, alegerea rutelor este determinat printre altele și de sistemul de recompense iar când acesta stimulează vânzările imediate, nu și calitatea relațiilor cu beneficiarii, la un moment dat va duce la scăderea vânzărilor.
Un alt exemplu, de data asta mai complex. Sistemul de educație din România este ineficient. Se poate vedea din rezultatele de la evaluarea națională sau de la bacalaureat și din gradul scăzut de satisfacție al părinților. Unii spun că mărirea salariilor profesorilor ar rezolva problema. Dacă privim mai atent problema, observăm că situația trenează de decenii, că profesorii opun rezistență la reforme sau că modelul de evaluare se bazează mai mult pe memorare decât pe gândire critică. Coborând analiza un nivel mai jos, observăm că avem o suită de cauze sistemice, finanțare insuficientă, lipsă de formare în privința metodelor moderne de predare, legislație care restrânge inovația, sisteme de evaluare a profesorilor care nu promovează dezvoltarea profesională și politizarea posturilor de decizie. Coborând și mai jos ajungem la mentalitățile din spatele activității educatorilor, cum ar fi cultura cu accent pe trecut și nu pe inovare, percepție degradată despre învățare și schimbare și lipsă de încredere și de viziune comună a celor implicați în educație.
După cum se vede, capacitatea de a defini corect o problemă, ușurează considerabil drumul spre soluțiile care duc la rezultate, dar acest lucru cere o stăpânire temeinică a tehnicilor de rezolvare a problemelor. Problemele nu sunt mai grele decât exercițiile, sunt doar diferite.
Un articol de Ciprian Teleman
Daca ai dori sa participi la cursul Problem Solving & Adaptability, click aici.
Consulta aici calendarul cursurilor deschise.
