Sustin prin acest articol nevoia de a ne asculta mai mult unii pe altii, ca ingredient esential intr-o relatie de calitate cu cei cu care interactionam.
Nu mai subliniez importanta ascultarii ci trec direct la doua sugestii foarte concrete care iti dezvolta abilitatea de a asculta. Incearca-le, daca vrei. Daca le aplici deja din plin, felicitari!
1. Cand iti vine randul, incepe cu o intrebare
“Am fost la munte in week-end”. “Serios? Si noi ne-am gandit sa mergem, dar pana la urma am ramas acasa”. Oamenii sunt mai putin interesati sa afle daca ai fost si tu la munte sau daca ai stat acasa si de ce-ai stat acasa. Cand incep sa vorbeasca despre ei, vor sa-si duca ideea pana la capat. Daca vrei sa acorzi atentie cuiva, sa stimulezi o discutie si sa si afli treburi interesante, evita sa dai imediat un raspuns in oglinda la orice (sau, mai grav, un sfat): “la noi a plouat” – “si la noi”, “noroc ca s-a inseninat spre seara” – “aici a plouat pana a doua zi”, “n-am mai gasit locuri la pret bun” – “trebuie sa rezervi din timp. Noi asa facem”. Cand iti vine randul la cuvant, incepe cu o intrebare: “si cum a fost?” sau “ce-ati facut pe-acolo?”.
“N-am vandut nimic la intalnirea de azi” – “Ma asteptam. Te-am vazut de ieri prea sigur pe tine”. Inainte sa sari sa dai feedback, mai pune intrebari: “ce s-a intamplat?”, “cum a decurs intalnirea?”, “ce-ai aflat despre nevoile lor?”, “cum le-ai prezentat solutia?”. A incepe cu o intrebare nu e numai o forma de politete si un mod de a-l pune mai presus pe celalalt ci si o etapa esentiala de parcurs in procesul comunicarii, dupa ce au venit cateva informatii – “n-am vandut”, “voi intarzia un pic”, “raportul e doar partial” – si inainte sa pronunti o decizie sau un feedback.
Cand auzim aceste franturi de informatie, ne cam facem rapid o idee cu privire la motivele insuccesului, ale intarzierii sau ale unei sarcini realizate incomplet. Putem recunoaste fiecare pentru sine ca am trait destule situatii in care imaginea pe care ne-am format-o la prima vedere n-a avut pana la urma nicio legatura cu realitatea, in schimb noi ne-am ales cu stres, cu decizii gresite si poate cu relatii afectate.
A incepe cu o intrebare ne scuteste de probleme, ne ajuta sa luam decizii mai bune si ne ofera posibilitatea de a-l pune pe interlocutor in mijlocul atentiei.
Aceasta sugestie nu e o noutate pentru anumite ocupatii – juristi, medici – ci o cerinta minima, fara aplicarea careia n-ar mai lucra nimeni cu oamenii respectivi. Cu toate acestea, in interactunile noastre cotidiene de tot felul, dialogurile contin prea multe afirmatii si prea putine intrebari.
Rolul managerului modern nu mai este, decat ca exceptie, acela de a transmite sarcini in stanga si-n dreapta ci de a stimula contributia celorlalti, de a-i provoca sa dea ei insisi raspunsuri la problemele pe care le ridica, iar in acest rol intrebarea, ascultarea raspunsului si continuarea cu o alta intrebare este o practica esentiala.
2. Pastreaza pentru tine
Poate te gandesti “dar si eu vreau sa povestesc, si eu am facut lucruri interesante”. Foarte bine; pastreaza-le pentru tine. Arata un interes sincer in ceilalti si iti va fi mult mai bine decat daca tot povestesti tu tot timpul cate ceva. Tie iti plac oamenii care mereu spun ce-au facut ei ieri la un client si alaltaieri la supermarket si saptamana trecuta la mare si care se tot lauda cu realizarile lor sau ale copiilor lor sau ale firmei lor, mult mai mult decat ar fi dispusi interlocutorii lor sa asculte? Evita sa fii unul dintre ei. Treburile astea rareori aduc admiratie din partea celorlalti.
Exista discutii in care cineva povesteste cu o oarecare aroganta despre vacanta de vis din Grecia si pe altcineva il mananca limba sa spuna ca si el a fost la mare, dar undeva prin Asia, lasand sa se inteleaga ca vacanta lui a fost si mai scumpa, si mai speciala, si mai lunga. Acest comportament e copilaros. Cine-si permite o vacanta cu totul speciala nu e nevoie sa o tina secreta dar se poate bucura de amintirea ei cu moderatie in public, fara sa ne-o tot fluture prin fata cu vorbe si cu poze pe Facebook, cu comentarii de om care n-a avut si acum are si vrea sa se stie ca are, sau pentru a atrage pur si simplu atentia celorlalti asupra sa.
Aceleasi idei sunt valabile si la serviciu. Lasa faptele sa vorbeasca pentru tine si evita sa povestesti ce grozav ai fost tu ieri la intalnirea cutare. Iar daca altii o fac frecvent si exagerat, lasa-i in pace, retrage-te cand vrei din discutie si munceste, sa poti pleca acasa mai devreme. Adeseori marii povestitori sunt exact cei care se plang ca se sta mult la serviciu.
Totusi, nu e nevoie sa privim lucrurile in alb si negru. Putem povesti cate ceva despre weekend, despre copii, despre noua masina, despre o vanzare formidabila sau un proiect greu incheiat cu succes. Dar cu masura. Si chiar si in aceste discutii lasa-l pe celalalt sa povesteasca mai mult, mai ales daca e un client, un prieten sau un membru al echipei tale. Bucura-te de povestea lui, chiar daca tu ai trait una cel putin la fel de grozava.
In concluzie, poti asculta mai bine daca povestesti mai putin si daca il incurajezi pe interlocutor, prin intrebari, sa vorbeasca despre subiecte interesante pentru el si utile pentru tine.
Inchei cu un citat de-al lui Jim Collins, autorul cartii Good to Great: “care este raportul tau dintre intrebari si afirmatii? Dubleaza-l”.
Un articol de Octavian Pantis.
Daca doresti mai multe detalii despre cursurile Emotional Intelligence sau Effective Communicaton on Multiple Channels, ori vrei sa te inscrii, suna-ne la 0726 847 000 sau trimite-ne un mesaj. Consulta aici calendarul cursurilor deschise.
