În panelul de Ziua Internațională a Femeii 2026 despre „Leadership curajos în perioade incerte”, Wanda Shoer, Chief Learning Officer la Sanofi, a vorbit despre curaj într-un fel diferit de clișeele uzuale. Nu ca despre o serie de gesturi „mari” sau decizii dramatice, ci ca despre ceva construit zi de zi - în claritate, siguranță și o prezență stabilă. Pentru ea, curajul în leadership înseamnă să navighezi incertitudinea împreună cu oamenii tăi, nu să te pui în postura de erou.
Din reflecțiile ei iese o redefinire utilă: curajul nu este despre eroism individual, ci despre încredere colectivă. Într-o lume în care deciziile se iau fără toate informațiile, curajul devine mai puțin „acționează fără frică ”și mai mult „creează condițiile în care oamenii pot acționa”.
Când Wanda a explicat cum își ajută echipele să ia decizii grele, a pornit de la o idee simplă: înainte de curaj, ai nevoie de claritate. Oamenii nu ezită pentru că nu sunt buni. Ezită pentru că nu știu unde se termină autonomia și unde începe escaladarea.
Asta înseamnă să fie foarte clar:
O piesă importantă este să diferențiezi două tipuri de decizii:
Când echipa știe că o decizie e „two-way”, poate merge mai repede și poate itera. Când e „one-way”, încetinește și cântărește mai atent. În loc să aștepte aprobări sau să se blocheze în îndoieli, oamenii pot lua decizii informate.
Așa devine curajul ceva practic: nu prin presiune, ci prin structură.
Wanda a subliniat un lucru important: curajul nu se cere. Se face posibil. Și asta se întâmplă când există siguranță psihologică - adică oamenii se simt suficient de în siguranță încât să ia decizii chiar și atunci când nu sunt 100% identice cu ale liderului, atâta timp cât sunt aliniate la intenție și susțin obiectivele comune.
Ea descrie asta ca un parteneriat, nu ca o relație „șef-subordonat”:
„Nu controlezi totul ca lider - îi ajuți pe oameni să construiască împreună cu tine.”
În mod intenționat, Wanda recunoaște și celebrează inițiativa, mai ales când oamenii își asumă responsabilitatea și judecata. Pentru că astfel se construiește o cultură în care oamenii trec de la „spune-mi ce să fac” la „pot conduce asta”.
Pentru Wanda, curajul este strâns legat de un optimism ancorat în realitate. Liderii curajoși nu vând o imagine „perfectă” de certitudine. Un optimism cosmetizat se sparge repede și își pierde credibilitatea.
În schimb, curajul arată așa:
Asta creează un optimism realist: „nu știm tot, dar putem naviga împreună”. Iar când oamenii simt autenticitate, cresc încrederea, colaborarea și curajul în acțiune.
Una dintre ideile cele mai puternice a fost despre stabilitate. Schimbarea nu se întâmplă doar în organizație - se întâmplă și liderilor. Dar liderii au o responsabilitate: să preia presiunea fără să o transforme în anxietate pentru echipă.
„Dacă nu oferim calm și claritate, echipelor le devine mai greu să navigheze incertitudinea.”
Stabilitatea nu înseamnă să îți ascunzi emoțiile sau să pretinzi control total. Înseamnă:
În perioade fluide, stabilitatea devine ea însăși o formă de curaj.
Wanda a fost directă: curajul nu este un „talent” rezervat câtorva. Se învață și depinde mult de mediul creat de lideri.
„Nu înveți curajul într-o sală de curs. Îl înveți făcând - când ai încredere în tine și ești susținut chiar și când nu e perfect.”
Pentru liderii la început de drum, ea a numit trei atribute:
Acestea, spune Wanda, formează „mușchiul” curajului.