Dacă vă confruntați cu multă incertitudine la locul de muncă, nu sunteți singur. Instabilitatea piețelor și contextul global generează anxietate. Un studiu recent arată că unul din trei adulți se teme că își va pierde locul de muncă, iar procentul ajunge la 40% în rândul angajaților din Generația Z.
Vestea bună este că această anxietate poate fi contracarată prin cultivarea unei abilități din ce în ce mai solicitate: adaptabilitatea. Aceasta este considerată de candidați și angajatori drept competența numărul unu în mediul profesional actual.
Adaptabilitatea este capacitatea de a menține eficiența în situații schimbătoare sau dificile. Ea nu presupune doar reacția la noile circumstanțe, ci și anticiparea problemelor, ajustarea rapidă a mentalității și menținerea calmului sub presiune.
Iată cum poți începe să îți dezvolți adaptabilitatea, transformând-o într-o abilitate profesională esențială.
Inteligența emoțională este fundamentul adaptabilității în viața personală și profesională. Ea îți permite să abordezi situațiile cu mai multă obiectivitate, să menții o stare emoțională stabilă și să gestionezi eficient provocările.
Inteligența emoțională cuprinde cinci dimensiuni, toate fiind relevante pentru adaptabilitate, dar autoreglarea este cea deosebit de importantă. Aceasta este capacitatea ta de a controla sau redirecționa impulsurile și stările de spirit perturbatoare, precum și tendința de a suspenda judecata și de a gândi înainte de a acționa.
În loc să te lași copleșit de situații dificile sau tensionate, îți poți adapta comportamentul bazându-te pe autoreglare, evitând reacțiile impulsive.
Abilitățile excelente de comunicare sunt esențiale pentru adaptabilitate. Înțelegerea propriului stil comportamental și a preferințelor de comunicare te ajută să îți ajustezi interacțiunile în situații provocatoare.
O regulă de bază: când ai dubii, comunică mai mult decât crezi că este necesar. Cunoașterea stilurilor comportamentale ale colegilor, de exemplu prin metoda DISC, poate fi foarte utilă.
Exemplu: O persoană rezervată (scor scăzut I) se confruntă cu o situație tensionată alături de un coleg reflexiv (scor scăzut D). Persoana rezervată consideră că a comunicat clar, însă colegul reflexiv ar putea rămâne cu întrebări nerezolvate. Adaptabilitatea intervine atunci când persoana rezervată își exprimă clar gândurile, de preferat în scris, permițând colegului să analizeze și să reacționeze corespunzător.
Supracomunicarea previne problemele viitoare și le corectează pe cele existente.
Înțelegerea celorlalți este crucială pentru adaptabilitate, iar conflictele reprezintă unul dintre cele mai frecvente teste ale acesteia.
Folosind instrumente de evaluare bazate pe date și fiabile, poți înțelege mai bine modul în care tu și ceilalți reacționați la stres sau schimbare. Astfel, poți să te adaptezi și să găsești soluții eficiente, în loc să lași emoțiile să conducă interacțiunile.
Odată ce dobândești această conștientizare, următorul pas este să o aplici în situații reale, mai ales când tensiunea crește. Conflictele sunt inevitabile, dar nu trebuie să fie neapărat negative. Rezolvarea conflictelor este o abilitate ce se îmbunătățește în timp.
Un studiu al International Journal of Advance Research in Nursing arată că instruirea în rezolvarea conflictelor contribuie direct la creșterea adaptabilității și rezilienței. Astfel, învățând să gestionezi conflictele cu calm și flexibilitate, nu doar rezolvi probleme, ci îți consolidezi capacitatea de adaptare pe termen lung.
Mentalitatea de creștere este strâns legată de adaptabilitate. Aceasta te ajută să vezi provocările nu ca pe eșecuri, ci ca pe oportunități de dezvoltare.
Poți dezvolta această mentalitate prin stabilirea de obiective ambițioase (stretch goals). Acestea te scot din zona de confort, necesită rezolvare de probleme, inovație și asumarea riscurilor, iar succesul nu este garantat de la bun început.
Practicând constant stabilirea de obiective ambițioase, îți exersezi mentalitatea de creștere, o practică utilă atunci când trebuie să te adaptezi în viitor. În momentul în care accepți învățarea ca un proces continuu, adaptabilitatea devine o a doua natură.
Unul dintre cele mai importante, dar adesea trecute cu vederea, aspecte ale dezvoltării adaptabilității este timpul necesar pentru resetare după o perioadă de schimbare. Adaptarea — fie că este vorba de comportament, responsabilități sau mod de comunicare — generează stres.
Pentru a rămâne agil și capabil să răspunzi provocărilor, trebuie să îți acorzi timp să te recuperezi. De exemplu, dacă urmezi un curs pentru a învăța o nouă competență, sărbătorește finalizarea lui și acordă-ți timp să aplici noile cunoștințe înainte de a trece la următorul obiectiv.
Prin alocarea timpului pentru a învăța din experiențe și pentru a planifica următorul pas, eviți epuizarea (burnout).
Adaptabilitatea nu este doar un avantaj profesional. Este o mentalitate care susține creșterea pe termen lung, încrederea și starea de bine. Într-o lume imprevizibilă, abilitatea de a rămâne echilibrat, de a comunica clar și de a te ajusta la noi provocări poate transforma incertitudinea în oportunitate.