Organizațiile investesc tot mai mult în platforme, procese și instrumente prin care încearcă să construiască un pipeline solid de talente, capabil să susțină strategia și avantajul competitiv pe termen lung.
Cu toate acestea, cercetările realizate de unele dintre cele mai importante firme de consultanță arată că succesul unei strategii de talent depinde mai puțin de tehnologie și mult mai mult de calitatea deciziilor pe care liderii le iau cu privire la oameni. Iar aici apar diferențe semnificative.
În multe organizații, liderii nu beneficiază de pregătirea necesară pentru a lua decizii strategice privind talentul. Lipsa unor competențe specifice în acest domeniu afectează atât dezvoltarea oamenilor, cât și capacitatea organizației de a-și executa strategia.
Potrivit cercetărilor realizate de McKinsey, organizațiile care tratează talentul ca pe o componentă centrală a strategiei de business obțin randamente superioare pentru acționari comparativ cu competitorii lor.
Cu toate acestea, numeroase organizații continuă să privească managementul talentului ca pe un proces exclusiv al departamentului de HR, nu ca pe o responsabilitate a liderilor.
Această abordare limitează impactul pe care talentul îl poate avea asupra performanței organizației.
Cercetările arată că 82% dintre manageri au devenit manageri fără să beneficieze de o pregătire adecvată pentru acest rol.
Acești accidental managers ajung să conducă echipe fără să fi fost pregătiți pentru deciziile pe care trebuie să le ia în privința oamenilor.
Consecințele sunt bine cunoscute: culturi organizaționale toxice, fluctuație ridicată de personal și un management al talentului inconsistent sau chiar inexistent.
Într-un context în care competitivitatea depinde tot mai mult de oameni, dezvoltarea competențelor de management și de talent strategy nu mai reprezintă un avantaj, ci o necesitate.
Un alt aspect evidențiat de McKinsey este legătura dintre managementul talentului și crearea de valoare.
Organizațiile care reușesc să aloce oamenii cu performanțe ridicate către prioritățile strategice sunt de 2,2 ori mai predispuse să obțină rezultate superioare pentru acționari.
Acest lucru presupune mai mult decât identificarea oamenilor talentați.
Liderii trebuie să știe să identifice rolurile critice pentru strategia organizației și să ia decizii privind talentul pornind de la acestea.
Cu alte cuvinte, strategia trebuie să definească rolurile critice, iar rolurile critice trebuie să ghideze deciziile privind oamenii.
În practică, foarte puțini lideri beneficiază însă de formarea necesară pentru a dezvolta această capabilitate.
Și cercetările realizate de Boston Consulting Group (BCG) confirmă impactul major al leadershipului asupra performanței organizaționale.
Potrivit acestora, performanța unui nou CEO poate influența semnificativ rezultatele unei organizații. Cei mai performanți 20% dintre CEO depășesc media sectorului din care fac parte cu aproximativ 9 puncte procentuale anual, în timp ce ultimii 20% înregistrează performanțe cu 11 puncte procentuale sub media pieței.
Aceste diferențe ilustrează cât de mare este impactul calității leadershipului asupra rezultatelor unei organizații.
Cercetările realizate de Talent Chess Game arată că liderii promovați din interiorul organizației tind să obțină rezultate mai bune decât cei recrutați din exterior.
Principalul diferențiator este ceea ce Talent Chess numește capital social.
Liderii care au crescut în interiorul organizației înțeleg cultura, relațiile informale, modul în care se iau deciziile și rețelele de colaborare care influențează performanța.
Acest avantaj este unul dintre motivele pentru care consiliile de administrație acordă o atenție atât de mare planurilor de succesiune pentru rolurile critice.
Deși rolul leadershipului în managementul talentului este bine documentat, multe organizații continuă să investească insuficient în dezvoltarea acestor competențe.
Cercetările BCG arată că numeroase organizații nu sunt suficient de pregătite să dezvolte lideri capabili să înțeleagă și să execute o strategie de talent.
Lipsa unei pregătiri formale conduce, inevitabil, la decizii mai puțin eficiente privind oamenii, iar aceste decizii se reflectă în performanța organizației.
În cele din urmă, succesul unei strategii de talent nu depinde în primul rând de instrumentele utilizate, ci de calitatea deciziilor pe care liderii le iau în fiecare zi.
O cultură organizațională puternică nu apare întâmplător. Ea se construiește prin lideri care creează încredere, dezvoltă autonomia și susțin performanța în fiecare zi.